Cugetari AL. VLAHUŢĂ despre popor
Podoaba cea mai aleasă şi mai mândră între podoabele Ţării este poporul românesc… În marea lui putere de muncă, de luptă şi de răbdare, în mintea lui trează şi în inima lui caldă am găsit sprijinul speranţelor noastre.
AL. VLAHUŢĂ despre noroc
Norocul? De când alergi după el, ţi-l făceai singur.
AL. VLAHUŢĂ despre noroc
Cei răi pot avea noroc. Numai cei buni pot fi fericiţi.
AL. VLAHUŢĂ despre fericire
Trăinicia fericirii tale atârnă de chipul cum îţi vei înţelege şi construi viaţa.
AL. VLAHUŢĂ despre fericire
Poate fi cineva cu adevărat fericit, când ia aminte la câte are de făcut pe lume, la câte însuşi cată să îndeplinească într-o viaţă aşa de scurtă şi de nesigură, şi vede că-l apucă noaptea cu lucrul de-abia început?
AL. VLAHUŢĂ despre fericire
E fericire pentru toată lumea. Mai întâi ai fericirea pe care ţi-o dă raza ta dinăuntru, lumina minţii tale şi bunătatea inimii tale. Dar natura cu bogăţia priveliştilor ei, cu farmecul veşnicei reînnoiri a podoabelor ei! Dar fericirea de-a putea face pe altul fericit! Dar speranţele! Dar visurile!
AL. VLAHUŢĂ despre fericire
Fericirea adevărată n-o are, nu poate s-o aibă decât acela care o dă… Şi, ca s-o dai, nu e nevoie s-o ai; iar ca s-o ai, trebuie să începi prin a o da.
AL. VLAHUŢĂ despre bogatie
Am observat la mai toţi oamenii bogaţi un fel de seriozitate întunecată, un aer grav, o căutătură încărcată de grijă. Parcă mereu ar face socoteli în gând. Bieţii oameni!
AL. VLAHUŢĂ despre timp
Când am şti toţi ce să facem cu viaţa noastră, când am putea să dăm, în fiecare moment, cea mai bună întrebuinţare energiei de care dispunem – ce lume ar fi, Doamne! Adevărat paradis!

(3 voturi, in medie: 4.67 din 5)