AL. VLAHUŢĂ despre noroc

Norocul? De când alergi după el, ţi-l făceai singur.


AL. VLAHUŢĂ despre noroc

Cei răi pot avea noroc. Numai cei buni pot fi fericiţi.


AL. VLAHUŢĂ despre fericire

Trăinicia fericirii tale atârnă de chipul cum îţi vei înţelege şi construi viaţa.


AL. VLAHUŢĂ despre fericire

Poate fi cineva cu adevărat fericit, când ia aminte la câte are de făcut pe lume, la câte însuşi cată să îndeplinească într-o viaţă aşa de scurtă şi de nesigură, şi vede că-l apucă noaptea cu lucrul de-abia început?


AL. VLAHUŢĂ despre fericire

E fericire pentru toată lumea. Mai întâi ai fericirea pe care ţi-o dă raza ta dinăuntru, lumina minţii tale şi bunătatea inimii tale. Dar natura cu bogăţia priveliştilor ei, cu farmecul veşnicei reînnoiri a podoabelor ei! Dar fericirea de-a putea face pe altul fericit! Dar speranţele! Dar visurile!


AL. VLAHUŢĂ despre fericire

Fericirea adevărată n-o are, nu poate s-o aibă decât acela care o dă… Şi, ca s-o dai, nu e nevoie s-o ai; iar ca s-o ai, trebuie să începi prin a o da.


AL. VLAHUŢĂ despre bogatie

Am observat la mai toţi oamenii bogaţi un fel de seriozitate întunecată, un aer grav, o căutătură încărcată de grijă. Parcă mereu ar face socoteli în gând. Bieţii oameni!


AL. VLAHUŢĂ despre timp

Când am şti toţi ce să facem cu viaţa noastră, când am putea să dăm, în fiecare moment, cea mai bună întrebuinţare energiei de care dispunem – ce lume ar fi, Doamne! Adevărat paradis!