Emil Cioran despre viata, moarte

Viaţa şi cu mine sîntem două linii paralele ce se întîlnesc în moarte.


Emil Cioran despre boala

Oricît s-ar lega bolile de constituţia noastră, este imposibil să nu le disociem, să nu le găsim exterioare, străine, neavenite. De aceea, cînd vorbim de un om nesănătos îi precizăm boala ca o anexă fatală, care introduce un plus de iremediabil identităţii lui iniţiale.


Emil Cioran despre creatie

Creaţiile spiritului sînt un indicator al insuportabilului vieţii.


Emil Cioran despre singuratate

O singurătate neîndulcită de înduioşări generează crima, încît orice morală ce vrea distrugerea răului în adîncime are de privit numai o problemă: ce direcţie trebuie să dăm singurătăţii, acest cadru ideal al ruinei şi al descompunerii.


Emil Cioran despre literatura, poezie

Literatura este o mărturie sigură că noi ne simţim mai aproape de plante decît de animale. Poezia în mare parte nu-i decît un comentariu la viaţa florilor, iar muzica o depravare umană a melodiilor vegetale.


Emil Cioran despre nefericire

Nefericirea este starea poetică prin excelenţă.


Emil Cioran despre iubire

Dacă n-ar fi atenuat chinurile amoroase prin dispreţul teoretic pentru femeie, toţi amanţii s-ar fi sinucis pînă acum. Ştiind însă ce e ea, au introdus prin luciditate un element de mediocritate în insuportabilul acelor văpăi. Nefericirea în dragoste întrece în intensitate cele mai adînci emoţii religioase. Ce e drept, ea n-a construit biserici; dar a ridicat morminte, morminte peste tot.


Emil Cioran despre iubire, sinucidere

A rămîne singur cu întreaga iubire, cu povara infinitului erotic – iată sensul spiritual al nefericirii în dragoste, încît sinuciderile nu sînt probe ale laşităţii omului, ci ale dimensiunilor inumane ale iubirii.


Emil Cioran despre om

De oameni mă separă toţi oamenii.