Giovanni Boccaccio despre trufie, prostie

Cât de mare este prostia acelora care, socotindu-se mai puternici decât însasi natura, se cred astfel, laudându-se c-ar putea izbândi în orice, desi nu sunt în stare de asa ceva, si straduindu-se sa-i formeze si pe altii dupa masura lor, chiar daca acestia nu sunt croiti din fire ca atare.


Giovanni Boccaccio despre trufie

Exista unii oameni care-si închipuie ca toti ceilalti din jur nu sunt la nivelul cunostintelor lor, socotind ca-si pot folosi întelepciunea opunându-se nu numai sfaturilor bine intentionate ale semenilor, dar chiar si firii. Datorita acestei îngâmfari s-au întâmplat grave nenorociri, nerezultând nicicând din aceasta vreun bine.


Giovanni Boccaccio despre tinerete

Nici o durere nu se poate asemui, daca esti cât de cât constient, aceleia pe care o simti din plin, constatând ca ti-ai irosit vremea degeaba, cât ai fost tânar.


Giovanni Boccaccio despre manie

Mânia nu-i decât o pripita si negândita pornire, atâtata de adânca suparare ce ne întuneca judecata orbindu-ne ochii mintii si aprinde în sufletul nostru izbucniri de furie clocotitoare.


Giovanni Boccaccio despre recunostinta, mila

Este omenesc lucru sa ai mila de cei necajiti; si, desi mila aceasta este bine s-o aiba fiecare om, se cuvine a fi simtita mai ales de catre cei ce au avut si ei uneori nevoie de mângâiere si au aflat-o.


Giovanni Boccaccio despre invidie

Numai mizeria nu stârneste invidie în lume.