Ovidiu despre frumusete

Frumusetea e un bun fragil; cu cat sporesc anii, cu atat scade si ea; ea se micsoreaza pe masura ce inainteaza in timp.


OVIDIU despre pace

Pacea dulce e firească oamenilor; mânia sălbatică e a fiarelor.


OVIDIU despre munca

Sfârşitul încoronează lucrarea.


OVIDIU despre pasiuni

Căutaţi să opriţi pasiunea la începutul ei; dacă-i daţi răgaz să se împuternicească, în zadar veţi încerca apoi s-o lecuiţi.


OVIDIU despre manie

Oricât de slabă e mâna, mânia îi dă putere.


OVIDIU despre invidie

Imediat se duse la locuinţele mânjite cu venin negru ale invidiei. Casa acesteia este ascunsă în fundul văilor, lipsită de soare şi pe unde nu străbate nici un vânt; tristă şi plină de-un frig amorţitor… o vede înlăuntru mâncând carne de viperă… În faţă-i stă paliditatea, slăbiciunea în tot corpul. Privirea niciodată nu-i e dreaptă, dinţii îi sunt îngălbeniţi de rugină, pieptul înverzit de fiere, limba îi e plină de venin, râsul îi lipseşte, afară doar acela pe care l-a provocat vederea durerilor. N-o prinde somnul, fiind veşnic frământată de griji, care o ţin trează. Vede cu neplăcere succesele oamenilor şi se topeşte văzându-le. Şi roade şi e roasă în acelaşi timp şi ea de propriul său chin.


OVIDIU despre manie

Cu cât e mai mare un om, cu atât e mai împăciuitor la mânie. Un suflet nobil se simte totdeauna înclinat spre bunătate.


OVIDIU despre hotarire

Văd ce e bine şi-mi place, dar fac ce e rău.


OVIDIU despre bunatate

Cu cât un om e mai mare, cu atât e mai împăciuitor în mânie. Un suflet nobil se simte totdeauna aplecat spre bunătate.