G. COŞBUC despre viata

Trăiesc acei ce vreau să lupte,
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Că moartea e menirea lor.

În fapta noastră ni e soarta
Şi viaţa este tot, nu moartea.
Iar de n-are scop viaţa,
Fă să aibă clipa scop.

…Că viaţa-i fum. Zici fum? O! Nu-i adevărat;
Război e, de viteji purtat!
Viaţa-i datorie grea
Şi laşii se-ngrozesc de ea –
Să aibă tot cei laşi ar vrea
Pe neluptat.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

O fi viaţa chin răbdat,
Dar una ştiu, ea ni s-a dat
Ca s-o trăim!



Despre

PAGINA AUTORULUI